Petrecerea încă nu a început
Prima etapă din Premier League a început în forță: Liverpool vs. Bournemouth a fost un meci cu de toate care anunța un weekend de fotbal spectaculos. Dar pe măsură ce weekend-ul a avansat, spectacolul a tot scăzut în intensitate, atingând „apogeul” într-un Manchester United vs. Arsenal care a pus mai mult accentul pe minusurile celor două cluburi, într-un meci lipsit de ritm în ceea ce, în alte vremuri sau alt context, ar fi fost partida etapei.
Cel mai frumos lucru din această etapă a fost poate unitatea cluburilor în al comemora pe Diogo Jota.
Dincolo de asta, prima rundă ne-a confirmat mai mult trendurile pe care le-am văzut de-a lungul verii, fără vreo surpriză majoră, dacă mă întrebați pe mine. Au fost și câteva dezamăgiri, pe care încerc să le explic mai jos.
Business as usual la vârful clasamentului
Așa cum probabil ne așteptam, cele trei principale favorite la titlu au început în forță după ce fiecare a avut o vară plină. Arsenal, Liverpool și Manchester City au obținut fiecare câte trei puncte, chiar dacă evoluțiile lor au fost foarte diferite. Este greu să judecăm cine este favorit atât de devreme, mai ales pentru că valoarea echipelor pe care le-au înfruntat este foarte diferită:
- City a avut probabil cel mai ușor meci, în fața unui Wolves care încă încearcă să treacă peste pierderea celor mai importanți jucători, Matheus Cunha și Ait-Nouri.
- Liverpool a avut o victorie cu emoții, dar cel puțin de la mijloc în sus a arătat foarte bine, asta în fața unei formații care, chiar dacă și-a pierdut aproape toată defensiva peste vară, încă arată ca o echipă solidă sub comanda lui Iraola
- Arsenal, în ciuda victoriei, a arătat cel mai rău dintre favoritele la titlu, mai ales în atac, unde au fost total lipsiți de inspirație. Au avut poate și cel mai greu meci, dar asta nu scuză lipsa totală de creativitate din față. Rămâne de văzut dacă este doar o perioadă de adaptare la jocul în jurul lui Gyokeres sau o problemă generală care continuă să persiste din sezoanele anterioare.
Situații diferite, dar toate au plecat acasă cu cele trei puncte. În mod paradoxal, Liverpool și în mod special Arsenal par să iasă cel mai bine din această etapă: în ciuda unor minusuri clare în jocul lor, cele două formații tot au reușit victoria. Iar câștigarea meciurilor și atunci când joci slab este probabil o necesitate pentru orice echipă ce aspiră la titlu.
Avem o luptă pentru retrogradare anul acesta
Poate cea mai bună veste din acest weekend este că echipele nou promovate au șanse mari să ne ofere mai multe emoții în subsolul clasamentului și să tragă după ele alte formații în lupta pentru retrogradare. Chiar dacă Burnley a fost învinsă ușor, celelalte două echipe, în contexte mult mai favorabile, au reușit să se ridice la nivelul așteptărilor construite peste vară și să ne demonstreze că încă mai există speranță pentru cine vine din Championship.
- Sunderland a fost clar surpriza plăcută a etapei. Nu mă surprinde victoria lor, cât scorul și mai ales maniera în care au jucat. Chiar dacă au avut 7 jucători aduși în această vară, a arătat ca o echipă care știe foarte bine ce stil de joc vrea să aibă și cum să-l pună în practică
- Leeds, cu mai puține schimbări decât Sunderland, a arătat și ea foarte bine, chiar dacă golul a fost unul controversat. Dincolo de acest aspect, Leeds a făcut un meci în care a părut sigură pe ea în defensivă, capabilă să construiască cu calm, lucru pe care multe echipe din a doua parte a clasamentului în sezonul trecut nu-l pot spune.
Mai importante decât victoriile lui Leeds și Sunderland sunt echipele împotriva cărora au venit acestea: West Ham și Everton, formații aflate deja în zona discuțiilor despre retrogradare. Evoluțiile lor modeste în fața unor nou-promovate lasă impresia unui sezon complicat. În aceste condiții, punctele adunate acum ar putea avea o greutate mai mare la final decât entuziasmul de moment sugerează.
Rămâne de văzut dacă și Burnley va reuși să repete performanța rivalelor sale în etapele ce urmează. Pentru moment, este greu să-i judecăm prea dur după meciul împotriva lui Spurs, o echipă care clar a vrut să-și impresioneze fanii în primul meci jucat acasă sub comanda lui Thomas Frank. Tocmai pentru că este doar primul, și împotriva lui Burnley, nu este bine nici să-i lăudăm prea mult pe cei de la Tottenham. Echipa a arătat bine, dar istoria ne spune că Spurs au avut mai multe sezoane în care au început bine o campanie, doar ca să se prăbușească în clasament la fel de ușor cum au urcat.
Cine a dezamăgit
Am avut două echipe care m-au surprins negativ în weekend.
Prima dintre ele este Brighton, egală în minutul 96 de Fulham prin Rodrigo Muniz, fotbalist care probabil va părăsi Craven Cottage până la finalul lunii. Una dintre problemele principale ale echipei Fabian Hurzeler în sezonul trecut a fost că nu au reușit să ducă la capăt performanțele bune, pierzând peste 20 de puncte din poziții în care conduceau meciul.
Având în vedere experiența pe care te-ai așteptat să o aibă după un sezon în Premier League, precum și un lot fără accidentări majore, care să-i permită să aducă întăriri de pe bancă, credeam că Brighton nu va mai repeta foarte des asemenea situații. Clar nu mă așteptam la această situație chiar din prima etapă. Dincolo de meritele lui Fulham, trebuie spus că pescărușii încă arată ca o echipă imatură din acest punct de vedere.
Aston Villa a fost o altă dezamăgire – o echipă incapabilă să-și creeze ocazii de gol și fără niciun stil de joc clar în meciul împotriva celor de la Newcastle, chiar dacă vorbim de un lot de jucători cu experiență care au deja mai bine de 2 sezoane de când lucrează în principiu în aceeași formulă sub comanda lui Unai Emery. Mai concret, Villa a părut ca o echipă care are nevoie de întăriri, lucru puțin probabil ținând cont de constrângerile financiare sub care se află.
La polul opus trebuie menționată Newcastle, care a dominat clar jocul, mai ales la mijlocul terenului. Dar aici nu este nicio surpriză întrucât primul 11 al lui Howe este unul dintre cele mai bune din Premier League. Provocarea pentru ei o să înceapă din septembrie, când trebuie să includă și meciurile de Champions League în programul echipei.
Cine arată mai bine decât mă așteptam
Chiar dacă au avut un adversar facil, cu un Brentford care încă se reface după pierderile din vară, Nottingham Forest pare să nu fie afectată de plecarea lui Elanga și pare capabilă să fie pentru un al doilea sezon la rând în zona cupelor europene. Dincolo de rezultat, Nottingham a reușit o partidă în care a avut constant mingea la picior și a încercat să construiască cu calm, un element care arată că Nuno Espirito Santos pregătește o echipă mai flexibilă din punct de vedere tactic față de sezonul trecut, când contraacturile erau arma principală (și poate singura) pentru Forest.
Pe lângă performanța de pe teren, Nottingham a cheltuit peste weekend aproape 100 de milioane de euro pentru trei fotbaliști care să întărească atacul pădurarilor: Arnaud Kalimuendo, James McAtee și Omari Hutchinson sunt jucători dinamici de care echipa avea nevoie pentru meciurile din trei în trei zile care urmează, cel puțin până în ianuarie.
Un meci poate nu foarte spectaculos, evoluția lui Crystal Palace împotriva lui Chelsea de pe Stamford Bridge a demonstrat că, în ciuda tuturor obstacolelor, Oliver Glasner construiește o echipă foarte greu de învins. Fără noi transferuri, formația sa a arătat că nu ai nevoie de jucători noi ca să rămâi cel puțin la standardul setat la începutul anului. Chiar dacă-i vor pierde pe Eze sau Guehi (sau amândoi), Palace arată ca o echipă sigură pe parcursul său, pe ceea ce vrea să joace și cum poate să progreseze. Este ceea ce mă așteptam să văd mai mult de la Aston Villa, dar în orice caz, mă bucur să văd că răbdarea și încrederea acordată lui Glasner dau roade.
Un sezon nou, aceleași echipe
Două echipe par că nu s-au schimbat deloc, dar impresia pe care au lăsat-o fiecare este destul de diferită. Pe de-o parte, Chelsea a reușit să fie aceeași echipă trece greu peste o linie defensivă joasă, în ciuda faptului că i-au adus pe Joao Pedro, Liam Delap, Estevao sau Jamie Gittens. Desigur, au întâlnit o echipă foarte bună și au avut parte de doar două săptămâni de pregătire după Campionatul Mondial al Cluburilor, dar în același timp poate să fie și o problemă de sistem, nu de lot.
La polul opus, Bournemouth este una dintre echipele care iese cu capul sus după această primă etapă, chiar dacă a fost învinsă. Iraola a demonstrat că formația sa poate în continuare să joace un fotbal dinamic, agresiv, fizic și plăcut ochiului, chiar dacă vineri seara pe Anfield a avut nu mai puțin de 5 jucători accidentați și o apărare decimată de plecări. Sunt toate semnele că Bournemouth să fie o echipă solidă de mijlocul clasamentului, chiar și fără Kepa, Kerkez, Huijsen sau Zabarnyi.
Și la final – Manchester United. Așa cum am tot spus, este greu să judecăm o echipă după prima etapă. Desigur, jocul lui United a părut mai bun decât în sezonul trecut, cu Mbeumo și mai ales Cunha aducând mult mai multă creativitate în jumătatea adversă, dar problemele mari încă par să fie acolo: lipsa de încredere, incapacitatea de a finaliza ocaziile create, un mijloc fragil pe faza defensivă și neîncrederea portarului la faze fixe sunt toate aspecte cunoscute nu doar de sezonul trecut, ci cu mult dinaintea lui Amorim.
Per total, multă mișcare degeaba în atac doar ca să pierzi meciul pe o greșeală dintr-o fază fixă pare să fie cel mai bun rezumat al lui Manchester United din ultimii ani. Jocul bun poate să indice că victoriile o să urmeze și ele pentru United, dar încă nu-mi este clar dacă asta va dura câteva etape în plus sau câteva sezoane.
Lasă un comentariu