Pe 25 mai Newcastle încheia cel mai bun sezon din era Premier League. Echipa sărbătorea nu doar calificarea obținută în Champions League, ci și câștigarea Carabao Cup – primul trofeu după 70 de ani pentru coțofene, așteptat de generații de fani.
În mijlocul sărbătorii, Eddie Howe le-a transmis suporterilor că este esențial să întărească echipa cât mai curând, subliniind angajamentul clubului de a duce mai departe proiectul început acum patru ani. Cu alte cuvinte, fanii lui Newcastle aveau toate drepturile să spere că urmează o perioadă de glorie.
Luna de miere s-a terminat
La doar două luni de la acel moment de sărbătoare, Newcastle pare într-o criză cauzată de campania transferuri dezastruoasă și lipsa unei conduceri stabile, elemente care nu doar că au dezamăgit fanii, dar proiectează o imagine de club mic, lipsit de lider.
În ultimele săptămâni Newcastle a realizat că, dincolo de rezultatele lor de pe teren, puterea de atracție a echipelor din Top 6 rămâne decisivă. Delap și Joao Pedro au ales Chelsea, Mbeumo și Sesko au preferat Manchester United, Ekitike a mers la Liverpool, iar James Trafford a revenit la Manchester City, deși negocia de luni de zile cu Newcastle.
Aceste alegeri demonstrează că,cel puțin pentru moment, Newcastle nu poate concura încă cu numele grele din fotbalul britanic. Structuri precum Arsenal sau United au o rezonanță globală, un brand asociat succesului, care atrage automat oportunități de sponsorizare, vizibilitate și statut , lucruri pe care Newcastle încă nu le poate oferi jucătorilor săi.
Iar dincolo de toate glumele cauzate de jucătorii care aleg par să aleagă orice altă echipă în afară de Newcastle, lipsa de noi veniri este o problemă reală pentru sezonul ce urmează. Este suficient dacă ne reamintim de sezonul 2023/24, când Newcastle s-a chinuit să gestioneze meciurile din Premier League și Champions League, fiind eliminată prematur din grupele europene și terminând la finalul campionatului doar pe locul 8.
Iar un lot mai consistent, echipa lui Eddie Howe are toate șansele să repete contraperformanțele din urmă cu două sezoane.
Plecarea lui Isak – începutul sfârșitului?
Cel mai greu moment a venit în momentul în care Alexander Isak a anunțat că dorește să plece după 3 ani petrecuți la Newcastle, cu Liverpool ca destinația cea mai probabilă pentru suedez.
Pierderea unui jucător cheie la capătul unei campanii în care echipa a avut cele mai bune performanțe din era Premier League aduce mai multe riscuri. Primul dintre ele este de imagine: este foarte greu să pretinzi că vrei să vii la același nivel cu formații precum Liverpool sau Manchester City când nu poți să faci nimic atunci când una dintre aceste echipe dorește să recruteze fotbaliști din curtea ta.
Și nu am menționat City întâmplător. Plecarea lui Isak poate să producă o reacție în lanț care să facă și alți jucători să-și dorească să părăsească echipa, cum este, de exemplu, cazul lui Tino Livramento, dorit de Guardiola pe Etihad.
Dacă Isak pleacă la Liverpool, semnalul pe care o astfel de mutare îl va trage este că Newcastle nu este decât un pas intermediar către cluburi mai mari. Dacă alți jucători îi vor urma, proiectul arabilor este clar sub semnul întrebării.
O echipă bună pe teren, dar un club slab condus
Chiar dacă s-a confruntat în trecut la rândul său cu limitările financiare impuse de Premier League, Newcastle a reușit să-și păstreze cei mai importanți jucători, un prim 11 solid și să intre în vară cu un buget semnificativ de cheltuit.
Însă, vara aceasta ne arată că Newcastle nu reușește să atragă cei mai buni fotbaliști către proiectul lor, ba chiar începe să piardă încrederea celor care au contribuit la atingerea performanțelor din ultimul an.
Iar acest lucru se întâmplă pentru că dincolo de rezultatele de pe teren, datorate în bună măsură lui Eddie Howe, Newcastle nu are aceeași stabilitate la nivelul conducerii, așa cum o face Aston Villa cu Monchi, de exemplu.
Paul Mitchell a părăsit clubul după mai puțin de 12 luni de când a preluat funcția de director sportiv și a lăsat Newcastle fără un lider clar în poate cea mai importantă vară din istoria recentă.
Motivele plecării lui Mitchell rămân neclare, dar se vorbește despre o relație tensionată cu Eddie Howe, cei doi având viziuni diferite asupra transferurilor. O altă ipoteză este că Mitchell avea un rol limitat, investitorii arabi păstrând pentru ei deciziile strategice privind clubul.
Indiferent de motive, plecarea lui Mitchell nu a făcut decât să aducă și mai mult semne de întrebare despre cine ia deciziile la Newcastle, având în vedere că Darren Eales, directorul executiv, a anunțat și el că va părăsi clubul pe motive de sănătate.
Deciziile legate de transferuri și negocierea acestora se pare că au rămas în sarcina lui Eddie Howe și al lui Andy Howe, nepotul antrenorului și cel ce ocupă poziția de assistant head of recruitment. O dovadă clară cine a câștigat lupta pentru putere dintre directorul Mitchell și Howe antrenorul.
O conducere capabilă nu doar că poate să negocieze mai bine un transfer sau un eventual nou contract (așa cum se aștepta Isak), dar poate, în primul rând, să stabilească niște ținte realiste în materie de jucători care pot și vor să vină la echipă. Altfel, rămâi cu o imagine a unui club care este constant refuzat și inevitabil, un fotbalist se va gândi de 2 ori înainte să meargă într-un loc în care alți jucători au refuzat să vină.
Crearea unei strategii de transferuri realistă, pragmatică și bine negociată este ceea ce-i lipsește până acum lui Newcastle. În lipsa ei, cluburile din top 6 nu pot decât să profite de imaginea lor pentru a atrage fotbaliștii de care Howe ar avea atâta nevoie în campania viitoare.
Mai au arabii răbdare?
Newcastle se află într-un moment crucial al proiectului care își dorește o echipă competitivă, capabilă să se bată an de an la trofee majore.
Următoarele 12 luni vor fi esențiale pentru a testa noua conducere care urmează să vină, dar și relația lor cu Eddie Howe. Investițiile trebuie să fie făcute cu cap, nu prin nepotisme sau cu schimbări de conducere care să convină antrenorului, indiferent cine este acesta.
Nu este exclus ca Howe să fie un sacrificiu de moment pentru rezultatele de termen lung. Chiar dacă rezultatele de pe teren sunt de partea sa, clubul nu poate să facă pasul următor dacă directorul sportiv ce urmează să vină și antrenorul nu pot colabora. Un nou caz Mitchell ar însemna cel puțin încă un sezon în care clubul pierde nu doar jucători, dar și imaginea pe care vrea să și-o construiască.
Dincolo de toate acestea, centrul problemei rămâne la Riyadh: au investitorii arabi răbdarea necesară pentru a susține un proiect de lungă durată și pot acorda încrederea necesară unui director cu putere reală de decizie? Sau, dimpotrivă, vor dori să vadă rezultate imediate, iar dacă acestea nu vor veni, vor abandona proiectul început pe St. James’ Park?
Lasă un comentariu