Nevoia de schimbare pare mai clară ca niciodată pentru West Ham. Chiar dacă în urmă cu doar doi ani clubul reușea să câștige Uefa Europa Conference League, primul trofeu după 43 de ani, atmosfera din jurul clubului pare astăzi una de resemnare.
În contextul în care cluburile din Premier League devin din ce în ce mai stabile, bogate și inteligente în modalitatea în care sunt conduse, West Ham pare să fie una dintre puținele echipe care încă nu sunt sigure pe identitatea lor, în teren sau în afara sa.
După mai multe sezoane în care rezultatele nu s-au ridicat la nivelul investițiilor, West Ham este în situația ingrată în care trebuie să-și reconstruiască lotul pentru a deveni competitivi, în același timp în care sunt nevoiți să reducă masiv cheltuielile pentru a nu depăși limitele financiare impuse de Premier League.
Așadar, ce rezervă sezonul viitor pentru West Ham? Va fi sezonul 2025/26 momentul în care anii de decizii greșite își vor spune în sfârșit cuvântul, iar londonezii vor fi atrași în cea mai periculoasă bătălie din ultimele decenii, cea pentru supraviețuirea în Premier League?
În cele ce urmează, vom analiza care sunt planurile londonezilor pentru viitor, de ce West Ham a ajuns să fie văzută ca o candidată serioasă la retrogradare în sezonul ce urmează, dar și care sunt atuurile care ar putea transforma echipa într-una dintre surprizele plăcute ale campionatului.
Probleme peste tot
Pe teren, lotul lui West Ham este unul îmbătrânit și rezultatele din sezonul trecut au fost mult sub așteptările inițiale: Julen Lopetegui a înregistrat recordul negativ de a avea cel mai scurt mandat din istoria clubului, iar venirea lui Graham Potter nu a adus o schimbare semnificativă, înregistrând doar 3 victorii în 14 meciuri de Premier League.
La finalul sezonului, echipa a terminat pe locul 14, cu doar 43 de puncte, având cel mai slab golaveraj dintre echipele „salvate” și în general un stil de joc care i-a făcut pe mulți fani nostalgici după era David Moyes.
Performanțele din ultimul timp sunt clar (și) rezultatul deciziilor luate în afara gazonului: în timp ce majoritatea echipelor au departamente de recrutare care folosesc date complexe pentru a stabili profilul de fotbalist de care au nevoie, West Ham continuă să adopte o metodă mai tradițională pe piața transferurilor, concentrându-se pe ținte individuale sau pe oportunități care apar prin intermediul impresarilor.
Dacă acest tip de abordare funcționează când ești Chelsea, Manchester United sau Real Madrid și ai toți banii din lume, formații precum West Ham trebuie să fie mai inteligente în politica lor de transferuri. Achizițiile ratate din ultimele sezoane, cumulate inevitabil cu lipsa de rezultate, au făcut-o pe West Ham să fie o echipă cu buget de cupe europene care nu termină pe locurile de calificare în Europa de 3 sezoane.
Toate aceste probleme ar fi poate mai ușor de trecut cu vederea dacă nu ar exista tensiunile persistente dintre suporteri și conducerea clubului, reprezentată de acționarii majoritari David Sullivan și familia Gold, cei care cumpărau clubul în urmă cu 15 ani.
Decizia acestora din 2016 de a muta echipa de pe Upton Park pe London Stadium rămâne, aproape un deceniu mai târziu, la fel de controversată. Deși echipa a cunoscut o stabilitate în ultimii 10 ani, fanii nu reușesc să perceapă noua arenă ca pe un „acasă” autentic, ceea ce alimentează atât criza de identitate a clubului, cât și lipsa de încredere în capacitatea conducerii de a înțelege spiritul și nevoile suporterilor.
Pe acest fond, creșterea recentă a prețurilor abonamentelor anuale, într-un moment în care performanțele echipei nu justifică o astfel de decizie, nu face decât să adâncească ruptura dintre suporteri și conducere, lăsând jucătorii și staff-ul tehnic prinși la mijloc.
Pare că există și motive de optimism
Totuși, când vorbim despre West Ham vorbim despre un club care joacă de 14 ani neîntrerupt în Premier League, o reușită în sine cu care doar cele mai de succes echipe din Anglia se pot lăuda (și Everton).
Prezența constantă în prima divizie a făcut din club unul dintre cele mai bogate din lume,potrivit clasamentului Forbes, clasându-se în primele douăzeci de cluburi la nivel mondial, în fața lui Newcastle sau Aston Villa, și imediat sub Inter Milan: https://www.forbes.com/sites/justinteitelbaum/2025/05/30/the-worlds-most-valuable-soccer-teams-2025/. Chiar dacă volumul și modul în care au investit actualii acționari lasă de dorit, statutul lui West Ham în contextul global rămâne unul puternic.
Pe teren, acolo unde lucrurile contează cu adevărat, West Ham are în continuare un nucleu solid de jucători: Jarrod Bowen, Jean- Clair Todibo, Crysencio Summerville, Aaron Wan-Bissaka și Lucas Paqueta (dacă va mai putea juca fotbal), sunt cu toții fotbaliști care ar putea evolua fără probleme la aproape orice echipă din Premier League.
În plus, Graham Potter este un antrenor care încă se bucură de o imagine bună în fotbalul englez și are acum ocazia să-și construiască propria echipă, după ce inițial a preluat o formație debusolată la mijlocul sezonului trecut. Așteptările sunt ca, odată cu perioada de presezon, să înceapă conturarea unui stil de joc mai coerent și plăcut, capabil să redea identitate și direcție echipei.
Prin urmare, lotul actual, experiența lui Graham Potter și forța financiară a clubului nu exclud scenariul optimist în care, cu puțină șansă, echipa ar putea încheia sezonul între primele zece clasate în luna mai a anului viitor.
Cum arată lotul actual?
Ca să continuăm cu veștile bune, londonezii au făcut deja câțiva pași pentru întinerirea lotului. Nu mai puțin de 6 fotbaliști au părăsit clubul din postura de liberi de contract: Aaron Cresswell, Vladimír Coufal, Lukasz Fabianski, Danny Ings, Kurt Zouma și Michail Antonio. Cu toții sunt jucători de peste 30 de ani, majoritatea dintre ei plătiți peste media lotului, dar care nu mai dădeau randamentul cerut pe teren.
În plus, conducerea clubului pare deschisă și în unele cazuri chiar încearcă să forțeze plecare altor fotbaliști din lot care nu-și mai justifică salariul: Nayef Aguerd, Maxwel Cornet, Guido Rodriguez, Andy Irving sau Emerson.
Mai mult, West Ham a făcut primele transferuri din această vară. El Hadji Malick Diouf este un fundaș stânga adus pentru mai bine de 20 de milioane de euro de la Slavia Praga și la doar 20 de ani, este profilul ideal de jucător prin care pot să întinerească vestiarul. Lui i se alătură Kyle Walker-Peters, un fundaș lateral, adus liber de contract, ce poate să joace în ambele flancuri din apărare.
Dar venirile celor doi nu sunt suficiente, mai ales după plecarea lui Mohammed Kudus, transferat chiar la rivala Tottenham, care a lăsat un gol în atacul și așa șubred al formației. Situația lui Lucas Paqueta e și mai complicată: este anchetat pentru că ar fi luat intenționat cartonașe galbene pentru a facilita pariuri câștigătoare ale apropiaților. Dacă va fi găsit vinovat, riscă o suspendare de câțiva ani sau, în cel mai rău caz, interzicerea definitivă din fotbalul profesionist. (cele mai recente știri, totuși, spun că va fi achitat).
Toate aceste plecări o obligă pe West Ham să se întărească în cel puțin alte patru zone: un vârf central, un atacant de bandă, un mijlocaș central și un portar sunt prioritățile clare pentru completarea lotului.
O nouă generație și experiență pe gratis
Cel mai probabil, clubul va continua să transfere jucători în profilul lui Diouf: tineri de până în 25 de ani, capabili să evolueze pe mai multe poziții. Zvonurile legate de Suzuki de la Parma, Musah de la AC Milan sau chiar Harvey Elliott de la Liverpool confirmă direcția pe care londonezii par să o urmeze în această vară.
Constrângerile financiare i-ar putea determina pe londonezi să apeleze mai des la propria academie pentru completarea lotului în sezonul viitor, o abordare care se potrivește cu filosofia antrenorului. Oliver Scarles a fost deja titularizat de Potter în mai multe partide sezonul trecut, iar Freddie Potts și George Earthy sunt alți tineri care, cel puțin în perioada de pregătire, vor avea șansa să se facă remarcați.
Este posibil ca unele lacune din lot să fie completate și cu jucători cu mai multă experiență, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Kyle Walker-Peters. West Ham ar fi interesată de Callum Wilson, un atacant în vârstă de 33 de ani, cu un deceniu petrecut în Premier League. Ce au în comun cei doi, dincolo de experiență? Amândoi sunt jucători liberi de contract – un indiciu important despre direcția pe termen scurt a clubului: investiții în jucători tineri și promițători, dublate de completări de lot prin fotbaliști veterani, aduși fără costuri de transfer sau sub formă de împrumut, pentru a facilita perioada de tranziție a noii generații.
Întrebarea este cine stă mai rău decât West Ham?
În acest mixt de incertitudini, speranța lui West Ham este ca mai multe echipe să aibă un sezon 2025/26 mai slab decât precedentul, iar formația lui Potter să poată profita pentru a urca în clasament.
Totuși, opțiunile sunt limitate. Dintre cele trei echipe care au terminat sub West Ham sezonul trecut, Manchester United și Tottenham sunt puțin probabil să repete contra performanțele istorice din 2024/25. Wolverhampton pare singura formație serios amenințată de retrogradare: au încheiat pe locul 16, jocul s-a îmbunătățit sub comanda lui Vitor Pereira, însă pierderile lui Cunha și Ait Nouri, alături de dificultățile financiare, vor slăbi considerabil echipa.
Așadar, West Ham își pune speranțele într-o eventuală scădere de formă a altor echipe. Everton și Brentford par cele mai probabile candidate, cel puțin la prima vedere, având în vedere schimbările majore prin care trec. Chiar și așa, ambele cluburi vin după o perioadă de creștere și par suficient de stabile financiar încât să poată întări lotul pe parcursul sezonului, dacă apar probleme.
O altă necunoscută o reprezintă echipele nou-promovate, care până acum au fost foarte active pe piața transferurilor și par, cel puțin până le vedem și pe teren de pe 15 august, mai bine pregătite decât multe formații venite din Championship în anii anteriori.
Dacă măcar una dintre noile promovate adună cel puțin 40 de puncte, situația lui West Ham se poate complica semnificativ, în special dacă echipele „tampon”, plasate între ei și zona retrogradării, vor avea un parcurs mai bun, ceea ce este de așteptat.
Imaginea de jos: West Ham are o șansă de 7.69% de a termina în primele 6 locuri în sezonul viitor de Premier League, de aproape 2 ori mai mici decât probabiltiatea de a retrograda.
West Ham trebuie să privească dincolo de sezonul următor
Cu un lot în reconstrucție, o conducere contestată și o competiție tot mai acerbă în clasament, West Ham se află în fața unui moment decisiv, în care deciziile defectuoase din trecut și lipsurile actuale din lot cer schimbări rapide și eficiente. Orice greșeală sau transfer ineficient în lunile ce urmează poate să fie pasul fatal către Championship.
Sezonul 2025/26 va spune dacă „ciocănarii” pot reveni pe drumul spre stabilitate și succes sau dacă vor intra în loteria retrogradării. Rămâne de văzut dacă Graham Potter poate să-și construiască propriul lot de jucători, capabili să recâștige identitatea echipei și încrederea fanilor.
Cert este că în acest moment West Ham se bazează tot pe impactul individualităților din club, fie că vorbim de antrenorul Graham Potter, de vedeta Jarred Bowen sau de fotbaliști cu potențial precum Summerville sau Oliver Scarles.
Chiar dacă vor reuși un miracol în acest sezon, clubul are nevoie de o regândire la nivel structural dacă vrea să nu repete astfel de scenarii pe viitor, ci să urmeze modelul altor cluburi din Premier League și să devină o formație mult mai stabilă și unitară în toată politica sa.
Lasă un comentariu