În aprilie 2021, lumea fotbalului a fost zguduită de inițiativa mai multor cluburi de elită de a crea Super League – o competiție închisă, gândită mai degrabă pentru maximizarea profitului decât pentru meritul sportiv. Deși proiectul a fost abandonat rapid în fața reacției publicului și a suporterilor, momentul a expus o fisură profundă în structura fotbalului modern: ideea că un grup restrâns de patroni, deconectați de la realitățile locale, poate reconfigura fotbalul european după propriile interese economice, fără consultarea comunităților care au construit aceste cluburi de-a lungul generațiilor.
Această încercare nu a făcut decât să scoată la lumină probleme mai vechi, în special din fotbalul englez, unde conducerea unor cluburi a fost adesea marcată de decizii iresponsabile. Exemple precum Sunderland, QPR, Portsmouth sau Sheffield Wednesday arată cât de vulnerabil poate deveni un club în fața unor patroni care urmăresc câștiguri rapide, ignorând rolul social și identitar al echipei.
Răspunsul autorităților britanice
Toate aceste provocări au dus la reînnoirea apelurilor pentru o reformă profundă a modului în care este guvernat fotbalul englez. În aprilie 2021, a fost lansată o analiză independentă condusă de suporteri — Fan-Led Review of Football Governance — menită să identifice soluții pentru îmbunătățirea guvernanței, proprietății și sustenabilității financiare a cluburilor.
Analiza a rezultat într-o serie de 10 recomandări ce au fost reluate într-un document oficial publicat în februarie 2023: Un viitor sustenabil – Reforma guvernanței fotbalului de club. Raportul subliniază că fotbalul de astăzi se confruntă cu efectele finale ale unei gestionări defectuoase care durează de zeci de ani. Aceste inițiative au dus, în cele din urmă, la elaborarea unui proiectul de lege care să regleze modul în care funcționează fotbalul din Anglia, susținut de principalele partide politice din Regatul Britanic, Partidul Conservator și cel Partidul Laburist.
În acest context, Parlamentul britanic a votat la începutul lunii iulie 2025 Football Governance Bill – o lege menită să asigure buna guvernare a cluburilor din primele cinci divizii ale fotbalului englez: Premier League, Championship, League One, League Two și National League. Legea nu răspunde doar pericolului reprezentat de Super League, ci urmărește să asigure că, într-o lume în care fotbalul devine tot mai mult un calcul financiar, echipele mai mici pot rămâne stabile și sustenabile, fără să-și piardă identitatea sau legătura cu comunitățile din care fac parte.
Independent Football Regulator (IFR)
Legea proaspăt votată, așa cum este în stadiul actual, aproape de faza de promulgare, se învârte în jurul a două elemente cheie: un Independent Football Regulator (IFR) și un sistem de licență.
Votul parlamentarilor creează practic un cadru legal pentru înființarea și funcționarea unei noi structuri în lumea fotbalului britanic, un Regulator Independent de Fotbal care să monitorizeze, reglementeze, licențieze și, eventual, să sancționeze modul în care cluburile din primele cinci divizii operează din punct de vedere financiar și organizațional.
Important de reținut, IFR nu va avea atribuții sportive, acestea urmând să rămână în continuare în responsabilitatea Premier League, English Football League (EFL) sau a Federației Engleze (FA).
Sistemul de licență
Noul regulator IFR va avea un rol decizional într-un sistem de licențiere nou, creat prin această lege, care introduce un mecanism clar prin care cluburile trebuie să respecte un set de reguli și principii pentru a putea participa în competițiile interne. Dacă o echipă dovedește responsabilitate, stabilitate economică și respect față de identitatea sa istorică, atunci poate primi licența din partea IFR pentru a participa în competițiile interne din Anglia.
În situația în care conducerea unui club duce echipa spre faliment sau se abate grav de la valorile și identitatea acesteia, IFR are autoritatea de a interveni prin a emite planuri de remediere, a interzice anumite tipuri de cheltuieli (transferuri sau investiții masive) și chiar eliminarea unor persoane din funcțiile de conducere ale unui club. În ultimă instanță, IFR poate să retragă licența unui club, ceea ce înseamnă automat excluderea din orice competiție internă.
Revine fotbalul fanilor?
În momentul în care legea a fost aprobată în Camera Comunelor, Lisa Nancy, ministrul pentru Cultură, Media și Sport, declara următoarele: „Sunt mândră să fac parte din echipa câștigătoare care a pus suporterii înapoi pe teren, în inima fotbalului, acolo unde le este locul.”
Dar revine cu adevărat fotbalul în mâinile fanilor prin această lege? Răspunsul, pe scurt, este: nu neapărat.
Trebuie din capul locului să stabilim câteva așteptări realiste: fotbalul din Anglia nu va ajunge în viitorul apropiat să fie condus așa cum sunt echipele din Bundesliga, de exemplu, unde fanii au un vot direct și chiar decisiv în modul în care este administrat un club. IFR poate să se asigure că nu mai există conducători care vin și aduc în faliment o echipă de fotbal, dar, dincolo de acest aspect, puterea de decizie va rămâne în mâinile celor care cumpără un club.
Patronii străini și fondurile de investiții care preiau conducerea echipelor vor continua să domine peisajul englez, dar IFR va avea un rol mult mai determinant în a decide dacă un potențial cumpărător are capacitatea financiară și responsabilitatea morală de a prelua un club, atât la momentul achiziției, cât și ulterior.
Prin urmare, fanii vor rămâne în continuare cu un rol consultativ cel mult, dar într-un cadru mai bine definit de către noua lege. Aceasta va obliga cluburile să publice datele financiare anuale și o listă cu membrii ce au rol decizional în cadrul clubului, pentru ca suporterii să aibă o imagine clară despre situația echipei și a celor responsabili de ea.
Dar, mai important poate, pentru fanii care sunt interesați de situația de pe teren, Football Governance Bill obligă cluburile să consulte comunitatea de suporteri înainte de a lua decizii vitale în ceea ce privește identitatea clubului. Nicio echipă din Anglia nu va putea să schimbe următoarele elemente până nu demonstrează că s-a consultat și a luat în considerare părerea suporterilor în decizia finală:
- Schimbarea numelui clubului
- Schimbarea stemei sau a culorilor
- Mutarea clubului într-o altă locație
- Vânzarea stadionului sau a terenului propriu
Astfel, legea prevede mecanisme prin care se asigure că, indiferent de planurile unor investitori, elemente cheie ale unui club (numele, stema, culorile, stadionul, infrastructura etc.) nu vor fi schimbate atâta timp cât fanii nu își doresc acest lucru.
Ce atribuții mai are IFR
Pe lângă rolul său în sistemul de licențiere, IFR are o serie de atribuții esențiale menite să asigure echitatea și responsabilitatea cluburilor, atât la nivel individual, în cadrul fiecărei echipe, cât și la nivel structural, în întregul fotbal englez.
Unul dintre cele mai importante instrumente pe care IFR le deține este posibilitatea de a ridica licența unui club în cazul în care acesta decide să participe într-o competiție neaprobată oficial, cum ar fi Super League. O ligă este considerată neaprobată dacă încalcă criterii esențiale, precum: ignorarea accesului pe bază de merit (fără promovare sau retrogradare), crearea unui risc financiar sistemic, nerespectarea structurilor naționale de guvernanță (FA, EFL, UEFA/IFR) și afectarea intereselor suporterilor sau comunității. În astfel de cazuri, cluburile care aleg să participe în ligi neaprobate sunt automat excluse din competițiile interne.
În plus, IFR joacă un rol activ în asigurarea unei distribuții echitabile a resurselor financiare între toate nivelurile fotbalului englez. De exemplu, în situațiile în care Premier League și English Football League (EFL) nu reușesc să ajungă la un acord voluntar privind împărțirea veniturilor provenite din drepturile TV, IFR are autoritatea de a interveni și de a stabili procentul din aceste sume care trebuie alocat cluburilor din ligile inferioare, pentru a susține competitivitatea și sustenabilitatea întregului ecosistem fotbalistic.
Unde nu este legea clară
Trebuie clarificat că inițiativa britanică de a opri direcția actuală în care merge fotbalul, către o sursă de venituri pentru cei bogați, lipsită de identitate și viziune, este de apreciat. Majoritatea propunerilor sunt nu numai de bun-simț, dar și binevenite într-un context în care fotbalul este asaltat de către națiuni autocrate sau miliardari rupți sau dezinteresați de realitatea fenomenului.
Cu toate acestea, chiar dacă noua lege și înființarea IFR marchează un pas important spre o guvernare mai responsabilă în fotbalul englez, rămân încă destule semne de întrebare legate de aplicarea concretă a acestor măsuri.
Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale legii este lipsa unor limite clare care să definească ce înseamnă, în mod obiectiv, un club bine sau prost condus. În timp ce reguli precum PSR (Profit and Sustainability Rules) impun un plafon financiar clar — cum ar fi pierderi de maximum 105 milioane de lire în decursul a trei sezoane — IFR funcționează pe criterii mai generale, care nu sunt încă suficient de transparente. Asta ridică o întrebare importantă: poate IFR să acționeze independent de structurile deja existente, precum Premier League sau EFL? Dacă un club respectă regulamentul financiar al Premier League, dar încalcă regulile IFR, poate fi sancționat? Sau viceversa? Cine are cuvântul final și de ce?
Problema cea mai mare pe care o văd la acest nou sistem este lipsa de claritate despre ce se întâmplă odată ce un club își pierde licența. Ridicarea licenței trebuie să fie cea mai severă măsură prin care autoritatea să oblige un patron să vândă clubul pe care l-a condus defectuos.
Dar cum se va gestiona reintegrarea sportivă a unui club căruia i-a fost retrasă licența? Dacă o echipă din Championship își pierde licența și este suspendată timp de două sezoane, dar sportiv ea nu a fost retrogradată, va avea dreptul să revină sub o nouă conducere înapoi direct în Championship? Sau va fi retrogradată automat către League One, League Two sau o altă ligă inferioară? Cine va decide acest lucru și pe ce considerente?
Lipsa unor reguli clare în aceste cazuri poate genera confuzie și conflicte. În plus, prevederea care sancționează aderarea la o ligă disidentă, precum o Super League, prin retragerea licenței în competițiile engleze, implică un risc major: cluburile forțate să aleagă ar putea opta definitiv pentru competiții externe mai profitabile, ceea ce ar slăbi ireversibil Premier League — exact ceea ce IFR încearcă să prevină.
Totul depinde de Premier League
Iar aici apare problema centrală: acest nou sistem va funcționa doar dacă echipele din Premier League îl vor accepta. Obligații precum redistribuirea veniturilor, consultarea reală a fanilor sau limitarea deciziilor majore pot deveni motive de revoltă pentru cele mai mari cluburi. Dacă se vor simți dezavantajate, nu vor ezita să amenințe cu retragerea sau chiar cu ruperea de fotbalul tradițional — un scenariu periculos, având în vedere că întreaga piramidă fotbalistică din Anglia depinde financiar de Premier League.
Odată ce legea va fi promulgată, IFR va avea la dispoziție 18 luni pentru a-și crea structurile necesare și pentru a veni cu un raport complet despre starea fotbalului și măsurile pe care și le propune. Să nu ne așteptăm la schimbări uriașe până în 2027, când un astfel de raport ar putea apărea în spațiul public. Dar acela va fi probabil punctul de cotitură, în care echipele din Premier League vor decide dacă merg mai departe cu IFR sau aleg să submineze autoritatea acestuia.
Lasă un comentariu