În urmă cu doar câteva zile spuneam că Tottenham se află în cea mai incertă perioadă din istoria sa recentă: Ange Postecoglou tocmai ce fusese demis, iar cei doi căpitani ai echipei, Heung-min Son și Cristian Romero erau (și încă sunt) nesiguri dacă vor juca și în sezonul următor pentru Spurs.
Problemele sunt departe de a fi rezolvate, dar starea de spirit pare să se fi schimbat dramatic o dată cu anunțarea noului antrenor. Thomas Frank vine cu o imagine construită după fostul său club, Brentford: calm, calculat, sigur de sine, cu o atitudine pozitivă – asta pare să inspire danezul în jurul său.
Din foarte multe perspective, Thomas Frank nu este doar opusul complet al lui Ange Postecoglou, dar și a antrenorilor care au încercat în ultimii ani să o aducă pe Tottenham în lupta pentru titlu. La fel ca antrenorul australian, Jose Mourinho și Antonio Conte sunt manageri care s-au remarcat la Spurs prin încercarea de a impune un stil de joc unic, pentru care aveau nevoie un profil specific de jucător.
Spre deosebire de predecesorii săi, Thomas Frank pare că poate să construiască pe structura pe care o va găsi la club. În același timp, mai mult ca oricare alt manager care a venit în ultimii ani pe Tottenham Hotspur Stadium, danezul va avea nevoie de răbdare pentru a crea o echipă competitivă.
Mai jos vedem cum poate să fie Thomas Frank omul ce în sfârșit transformă Spurs într-o câștigătoare, de ce a riscat Daniel Levi atunci când l-a ales pe danez și la ce transferuri să ne așteptăm la această vară în nordul Londrei.
Nu lipsa banilor este problema
De cele mai multe ori, venirea unui nou antrenor este percepută ca un restart: un nou stil de joc, sume uriașe investite pentru a regenera lotul și, în general, o rupere totală de orice urmă lăsată de fostul manager.
Dacă aveți nevoie de un exemplu care să demonstreze de ce nu funcționează o astfel de abordare, este suficient să ne uităm la Manchester United, care, o dată la 2-3 sezoane, încearcă să se reinventeze complet. La polul opus, Arne Slot, la Liverpool, a demonstrat că un sistem vechi nu trebuie aruncat la gunoi, ci poate fi adaptat, ajustat și îmbunătățit pentru a deveni mai eficient.
Tottenham speră că Thomas Frank va reuși să se apropie mai mult de Slot și să repete modelul de la Brentford, unde a știut să valorifice fotbaliști cumpărați mai degrabă pentru potențial decât pentru rezultate imediate. A reușit să-și adapteze sistemul pentru a-i integra treptat pe aceștia și, în cele din urmă, să-i transforme în jucători de top, vânduți pe zeci de milioane de lire.
Iar potențialul există și la Tottenham. Echipa din nordul Londrei nu are nevoie de o reconstrucție radicală, ci de o îmbunătățire a jucătorilor deja existenți în lot.
Sursa: Transfermarkt
Daniel Levy a investit peste 400 de milioane de euro net în ultimele cinci sezoane, dar mulți dintre jucătorii aduși pe sume uriașe – precum Maddison, Solanke, Bissouma, Odobert sau Richarlison – nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Misiunea principală a lui Thomas Frank este să preia acest lot și să găsească un stil de joc care să scoată în evidență atuurile celor mai valoroși jucători.
Dincolo de partea tactică, noul antrenorul are și misiunea de a (re)câștiga vestiarul. Jucătorii lui Spurs au fost foarte atașați de fostul antrenor, iar venirea unui manager care ar schimba radical starea de spirit din vestiar ar putea clar naște tensiuni. Thomas Frank este în schimb antrenorul care poate să vină și să câștige repede jucătorii din partea sa, prin atitudinea sa pozitivă și dispoziția de a se plia pe stilul și nevoile fotbaliștilor în a găsi cea mai bună variantă de joc.
În sfârșit – flexibilitate
Ultimii antrenori ai lui Spurs, indiferent de cum le evaluăm performanțele, pot fi caracterizați drept inflexibili. Chiar dacă stilul ofensiv al lui Postecoglou – cu linia defensivă foarte avansată și dorința de a construi mereu de la portar – a fost o gură de aer proaspăt după perioadele lui Conte și Mourinho, dominate de un joc defensiv, fizic și pragmatic, Tottenham s-a confruntat cu aceeași problemă: după un început promițător, adversarii învățau rapid să le citească jocul și găseau metode simple de a-l neutraliza. Iar fiecare dintre cei trei antrenori menționați mai sus se încățănau să nu schimbe nimic în tactica lor.
Ceea ce-l diferențiază pe Thomas Frank de Mourinho, Conte sau Postecoglou este că danezul își adaptează constant formația și tactica în funcție de adversar, dar mai ales în funcție de jucătorii săi. Stilul său general reflectă spiritul clubului și așteptările fanilor privind modul de joc al echipei: direct, rapid și plin de energie. Totuși, versatilitatea sa tactică reprezintă un atu clar, care poate ajuta Spurs atât în confruntările cu echipe puternice, cât și în meciurile cu adversari mai slabi, care încearcă să exploateze punctele vulnerabile ale echipei.
De-a lungul sezoanelor, Brentford s-a transformat continuu sub comanda lui Thomas Frank. Dacă au promovat din Championship cu un joc bazat pe posesie și pase, în primele două sezoane din Premier League au adoptat un stil mai defensiv, cu multe pase lungi și cinci fundași. În ultimii doi ani, însă, echipa a devenit mai ofensivă, a trecut la patru apărători, a căutat posesia și a început să iasă din apărare prin pase rapide.
Cu toate acestea, Brentford a rămas o echipă flexibilă, care se adaptează în funcție de adversar – atât ca sistem, cât și ca stil de joc. Chiar dacă acum joacă mai des cu posesia, continuă să recurgă la mingi lungi atunci când situația o impune. Asta speră probabil și Tottenham să obțină: un stil ofensiv, direct care să fie placul suporterilor, dar și o adaptabilitate tactică care dincolo de aspectul estetic să aducă și trofeele care au lipsit în ultimii ani londonezilor.
Pragmatism și atenția la detalii
Dacă încercăm să analizăm mai atent tactica lui Thomas Frank, două elemente ies clar în evidență, indiferent de modul în care echipa sa joacă într-un moment sau altul: fazele fixe și poziționarea inteligentă în ambele careuri.
La capitolul faze fixe trebuie să începem prin a spune că Brentford a avut de departe cea mai bună defensivă în sezonul precedent: echipa lui Thomas Frank a încasat un singur gol pentru fiecare 100 de faze fixe în care s-a apărat, în contextul în care cele mai multe echipe au o medie de 4 goluri la 100 de faze fixe.
În atac, de când a promovat în Premier League, Brentford a înscris 54 de goluri din faze fixe și a fost depășită doar de Arsenal, Manchester City și Liverpool. Calitatea celor trei formații a făcut diferența la finalizare, Brentford având cel mai mare xG (expected Goals) din faze fixe în ultimele patru sezoane. Pragmatismul lui Frank se vede mai ales dacă ne uităm că sezonul trecut echipa a scăzut în ceea ce privește numărul de goluri din corner, comparativ cu sezoanele precedente, dar a înscris de nu mai puțin de 6 ori auturi de margine din apropierea careului advers. Indiferent de metoda prin care o face, Brentford a căutat mereu să obțină maximul din cele mai mici detalii.
Dincolo de fazele fixe, Thomas Frank încearcă mereu să-și încurajeze jucătorii să se poziționeze cât mai inteligent pe teren, în ambele careuri. Ce înseamnă asta? Pe scurt, jucătorii lui Brentford au avut cele mai multe șuturi din interiorul careului în ultimele sezoane și au tras la poartă doar când erau siguri de șansele lor de a înscrie. Pe faza defensivă, fundașii lui Thomas Frank au obligat adversarii să șuteze din afara careului mai multe decât orice altă echipă, cu excepția lui Liverpool și Arsenal. Cu alte cuvinte, Thomas Frank a cerut mereu jucătorilor săi să respecte câteva reguli clare de poziționare și demarcare, indiferent de formația de pe teren. Pregătirea riguroasă a permis echipei sale să fie una dinamică în atac și compactă în apărare, indiferent de cum sunt așezați jucătorii pe teren. O astfel de adaptabilitate și inteligență de joc de a răspunde pe loc diferitelor provocări -aa lipsit sezonul trecut lui Tottenham.
Atât atenția acordată pentru fazele fixe, cât și coordonarea jucătorilor pe ambele faze de joc, indiferent de așezarea de pe teren, sunt două elemente cheie pe care Thomas Frank le poate implementa ca să aducă mai multă stabilitatea lui Spurs, o formație care mai ales pe plan defensiv a suferit enorm sub Ange Postecoglou.
Un antrenor bun pentru Premier League, dar și pentru Europa?
Principalul dezavantaj al lui Thomas Frank este lipsa de experiență în cupele europene. Aceste competiții implică o abordare diferită, fiind eliminatorii, cu o presiune aparte, iar Frank nu are un parcurs remarcabil în meciurile eliminatorii cu Brentford din competițiile interne.
Adevărata provocare, însă, va fi să-și adapteze stilul de pregătire și antrenament la ritmul mult mai intens impus de un calendar european, cu meciuri jucate din trei în trei zile.
Așa cum am spus deja, atuul lui Thomas Frank din punct de vedere tactic este că poate să-și adapteze echipa în funcție de adversar și să-și pregătească formația astfel încât să răspundă cel mai bine la punctele forte ale adversarilor. Dar asta a fost cazul lui Brentford, care în cei patru ani de Premier League a jucat aproape în exclusivitate un singur meci pe săptămână. Chiar și când juca în FA Cup sau Carabao, echipa lui Frank întâlnea inevitabil adversari cunoscuți din Premier League sau echipe din ligi inferioare cu un stil de joc asemănător.
Adaptarea la adversar va fi mai grea având în vedere că timpul de pregătire va fi unul mult mai scurt, chiar de maxim 1-2 zile în cazul deplasărilor. Mai mult, pregătirea pentru meciurile europene va fi cu atât mai dificilă cu cât adversarele din alte campionate de pe continent vin de multe ori cu o tactică diferită, mai puțin familiară pentru un antrenor a cărui experiență în Europa este din perioada când antrena la Brondy, în urmă cu mai bine de 10 ani. Iar atunci nu a reușit să treacă de etapele de calificare pentru grupele Europa League.
Utilizarea lotului extins de jucători
Libertatea de a juca doar un meci pe săptămână înseamnă că Thomas Frank și-a permis de cele mai multe ori să se bazeze pe aceeași jucători de la un meci la altul. Astfel, Brentford nu doar că este una dintre echipele care a folosit cei mai puțini jucători de-a lungul sezonului trecut, dar a și făcut printre cele mai puține schimbări, târziu în meci. Un titular al lui Brentford a jucat în medie 85 de minute, cele mai multe din Premier League, la egalitate doar cu Manchester City la acest capitol.
O astfel de abordare clar nu ar fi posibilă la o echipă ce joacă în Champions League, cu atât mai mult într-un lot precum cel al lui Tottenham, afectat enorm de accidentări în sezonul precedent. Nevoia de a roti primul 11 și de a se folosi de lotul extins de-a lungul sezonului este o provocare nouă la care Thomas Frank va fi nevoit să se adapteze.
Ce transferuri așteptăm?
Așteptările sunt ca Thomas Frank să lucreze cu lotul deja extins și să ajute jucătorii cumpărați în anii trecuți să-și atingă potențialul pentru care Spurs a cheltuit sume impresionante. Dincolo de acest aspect, sunt câteva semne de întrebare ce rămân cu privire la lotul lui Tottenham.
În primul rând, Frank trebuie să hotărască destul de repede ce se va întâmpla cu Romero și Son, doi dintre liderii echipei. Noul antrenor trebuie să stabilească cu primul dacă își mai dorește să rămână în Londra sau este atras de alte destinații, în timp ce pentru Son trebuie clar definitivat care va fi rolul său în echipa lui Frank și dacă acesta este pe placul sud-coreeanului.
Alți fotbaliști care nu au dat randament în sezoanele trecute, precum Richarlison, Bentancur sau Bissouma vor fi cu siguranță evaluați de Frank și anunțați dacă fac sau nu parte din planurile de viitor ale echipei.
La capitolul veniri sunt câteva poziții cheie unde Spurs are nevoie de întăriri în lot: un fundaș lateral pe partea stângă, un atacant care să-i facă concurență lui Solanke, dar și jucător de bandă dreaptă sunt câteva dintre pozițiile unde Tottenham are nevoie de întăriri.
În schimb, dacă ne uităm la cum a jucat Brentford sub Thomas Frank, danezul va dori probabil să aducă un mijlocaș defensiv de calitate care să poată să fie un punct de siguranță pentru noua sa formație. Bissouma ar putea fi un astfel de jucător, dar evoluțiile sale din ultimii ani nu au convins.
În același timp, Spurs are nevoie și de o extremă stânga care să pună în pericol poarta adversă. Profilul unui astfel de jucător, precum și suma pe care Tottenham ar fi dispusă să o cheltuiască depinde mai ales de planurile lui Frank pentru Son. Primul nume pe listă pare să fie Mathys Tel, împrumut pe Tottenham Spurs Stadium de la Bayen în primele luni ale acestui an.
Mai au fanii lui Spurs răbdare?
Indiferent de jucătorii care vor pleca sau vor veni la echipă, Thomas Frank va avea nevoie de timp pentru a-și impune principiile de joc în cadrul grupului. Obiectivul său va fi să transforme Spurs într-o formație dinamică, capabilă să se adapteze în funcție de adversar și de context, fără a renunța la filosofia sa de bază.
Dincolo de acest aspect, antrenorul danez va avea, cel mai probabil, nevoie la rândul său de o perioadă de adaptare la cerințele diferite pe care o competiție europeană le impune în ceea ce privește calendarul echipei și metodele de pregătire pentru fiecare meci.
Totuși, pentru prima dată de la plecarea lui Mauricio Pochettino, Spurs pare să aibă un antrenor capabil să preia un lot valoros și să-l ducă la următorul nivel printr-un stil de joc nu doar pragmatic, ci și ofensiv și direct – exact ceea ce își doresc și fanii echipei.
Pentru început, suporterii lui Tottenham trebuie să-i acorde lui Levy (pentru a câta oară?) încrederea că, de această dată, noul manager va fi cel care poate face pasul cel mare și va transforma Spurs într-o candidată serioasă la mult așteptatul trofeu din Premier League.
Lasă un comentariu