În august 2024, cei de la BBC au rugat 30 de jurnaliști și foști fotbaliști, precum Theo Walcott, Joe Hart sau Shay Given, să preconizeze cum va arăta top 4 la finalul sezonului de Premier League. În mod deloc surprinzător la acea vreme, 19 dintre cei chestionați o vedeau favorită la titlul pe Manchester City după ce aceasta își asigurase cu mai puțin de 3 luni în urmă cel de-al patrulea trofeu de campioană consecutiv.
Dar nu foarte departe se afla Arsenal, care era văzută de restul celor 11 specialiști drept principală candidată la locul 1 după două sezoane în care a terminat în spatele echipei lui Guardiola. Chiar dacă cu o șansă mai mică, și supercomputer-ul Octa o vedea pe Arsenal drept a doua favorită la titlu, cu 12% șanse să fie campioană, mult sub cele 82 de procente ale lui Manchester City, dar de trei ori mai multe decât Liverpool.
A fost Arsenal judecată corect?
Acum, când știm că Arsenal a încheiat sezonul trecut pe locul al doilea (pentru al treilea an la rând) trebuie să analizăm dacă ceea ce multă lume vede drept un sezon ratat pentru Arsenal, și în mod special pentru Mikel Arteta, este într-adevăr un eșec?
Sau este doar o supraevaluare a șanselor realiste pe care Arsenal le are în fața altor echipe de top din Premier League și Europa, care spre deosebire de Arsenal, investesc de peste 10 de ani zile masiv pentru a putea fi competitive la cel mai înalt nivel?
Financiar, lotul lui Arsenal nu trebuie să fie atât de competitiv
Există două metode principale prin care cei mai mulți analiști preconizează poziția pe care o echipă se va afla la finalul campionatului, raportat la datele financiare pe care le oferă.
Transferuri cu cap
Prima este poate cea la care se raportează orice suporter al fotbalului și se referă la câți bani a cheltuit clubul pe transferuri. Aici putem să facem diferența între suma brută investită și să analizăm doar banii cheltuiți pe transferuri sau să ne uităm la situația netă, unde luăm în calcul și sumele primite pentru jucătorii care au părăsit clubul.
Dacă ne luăm după costul lotului, Arsenal trebuia să termine pe locul al cincilea, costul lotului lor actual fiind în spatele lui Chelsea, Manchester United, Manchester City și chiar Tottenham. Cum se explică acest lucru?
Important de subliniat că vorbim aici de costul lotului, cât a plătit echipa pentru a aduce acel jucător, nu de valoarea lotului în sine. Spre exemplu, Saliba valorează conform transfermarkt acum 80 de milioane, dar el a fost adus pentru mai puțin de 30 de milioane în 2019, iar această sumă este luată în calcul în exemplul nostru.
La polul opus, United, Chelsea sau Tottenham au cheltuit sume mult mai mari pe fotbaliști precum Mudryk, Antony sau Richarlison, ca să dăm doar câte un nume de la echipele care, în teorie, trebuiau să termine peste Arsenal în campionat
Prin urmare, nu contează doar cât investești, dar și cum o faci. Arsenal a investit constant inteligent și a reușit să-și construiască un lot echilibrat, fără să aibă vreun eșec notabil pe piața transferurilor de la Nicolas Pepe încoace.
Salariile sunt cele care arată valoarea lotului
Bugetul de salarii este în general agreat ca fiind criteriul cel mai bun după care poți judeca valoarea unui lot și șansele sale reale la performanțe. Iar aici putem oferi câteva exemple simple pentru a înțelege de ce acesta este un reper mai bun:
- Arsenal nu a plătit nicio sumă de transfer pentru Saka, crescut în propria academie, dar este nevoită în momentul de față să-i ofere un salariu demn de valoarea sa actuală, pentru a nu fi atras să plece la alte cluburi.
- Un alt exemplu este aducerea lui Jorginho, pentru care suma de transfer a fost una mică, dar fiind la momentul respectiv un campion european, acesta nu putea accepta să vină la echipă decât pentru un salariu pe măsură.
- Fotbaliști precum Martinelli, Saliba sau Odegaard: salariul pe care a fost adus fiecare acum 4-5 sezoane nu mai reflectă valoarea lor actuală și pentru a fi siguri că rămân în echipă, Arsenal a prelungit contractele fiecăruia pe salarii mult mai mari decât cu care au semnat inițial.
Și la capitolul salarii Arsenal a avut performanțe peste nivelul altor echipe care își plătesc fotbaliștii mai bine.
În Premier League, Arsenal a avut al șaselea (în sezonul 2022-2023), respectiv al cincilea (în sezonul 2023-2024) buget de salarii din Anglia și totuși a reușit să termine pe locul al doilea în fiecare an. În fața lor se află, poate previzibil, Liverpool și Manchester City, dar și Chelsea sau Manchester United, două formații care în ciuda salariilor mari în ultimele sezoane au fost mult sub performanțele tunarilor.
Politica de salarii este prin urmare o altă metodă prin care Arsenal a demonstrat că este mai important cum investești, nu cât. Creșterea treptată a nivelului salarial arată o dezvoltare sustenabilă care vine o dată cu rezultatele și cu maturizarea echipei. Este un model pe care și Liverpool l-a implementat în ultimii ani, preferând să-și păstreze jucătorii deja consacrați pe termen lung în detrimentul aducerii unor noi jucători, care ,indiferent cât de valoroși sunt, tot reprezintă un risc de a nu se adapta la un nou club.
Arsenal încă recuperează un deceniu pierdut
Indiferent dacă ne raportăm la costul lotului sau la bugetul de salarii, Arsenal trebuia să termine undeva în jurul locului 5-6 în ultimele trei sezoane, dar totuși a terminat pe locul doi de fiecare dată.
Asta nu înseamnă că Arsenal nu a investit: în ultimii 5 ani echipa lui Arteta a fost depășită la suma investită în transferuri doar de Chelsea (asta până ca City să investească peste 200 de milioane în iarna ce tocmai a trecut), iar bugetul de salarii a avut o creștere uriașă de peste 40% odată ce echipa a revenit în Champions League în 2023, depășind un total de peste 300 de milioane cheltuite anual pentru salarii și bonusuri de performanță.
În perioada 2010-2019 Arsenal a stagnat din toate punctele de vedere
Ce înseamnă asta în schimb este că Arsenal a plecat cu mult în spatele contracandidatelor sale la momentul 2018-2019, perioadă în care echipa a fost complet preluată de Kroenke Sports & Entertainment (KSE). La momentul în care Arteta a devenit antrenorul principal clubul ajunsese în spatele lui Tottenham ca investiții (și performanțe), echipa deja nu mai jucase de trei sezoane în Champions League, iar veniturile echipei stagnaseră de mai bine de 5 ani, pe când rivalele lor continuau să crească financiar și să investească pe măsură.
Dacă rezultatele din ultimii ani demonstrează ceva, acel lucru este că echipa lui Arteta a reușit să ajungă din urmă rivalele din clasament mult mai repede decât au putut patronii să investească. Ajutați, bineînțeles, și de deciziile defectuoase luate în lanț de cei de la Chelsea, Manchester United sau Tottenham, clasarea pentru trei sezoane la rând în locurile de Champions League și implicarea reală în lupta pentru titlul reprezintă o stabilitate la care Arsenal putea doar să vizeze în 2019 când Arteta devenea antrenorul echipei.
Ce mai înseamnă toate aceste date pentru Arsenal? Chiar dacă rezultatele s-au îmbunătățit enorm în ultimii 5 ani, clubul trebuie să continue să investească dacă își dorește să devină cu adevărat competitiv, în mod constant, cu rivalele sale din ultimii ani, Manchester City și Liverpool. În cazul cormoranilor, trebuie să nu uităm că cei de la FSG au fost constant pe pierdere în primele 8 sezoane de la preluarea lui Liverpool din 2010 până au reușit să câștige primul trofeu major în 2019 și să devină echipa care astăzi este constant în primele patru, cu aspirații și chiar succese europene. Iar dacă parcursul lui Liverpool ne-a mai demonstrat ceva este că progresul nu este liniar, ci are suișuri și coborâșuri până ajunge să aducă și rezultate.
O vară decisivă pentru Arsenal și Arteta
Prin urmare, sezonul trecut are toate șansele să fie pentru Arsenal doar ultimul pas de care aveau nevoie înainte de trofeul major care este așteptat de peste 20 de ani: o lecție despre managementul lotului și un semnal clar că le lipsește un atacant „clasic”.
În același timp, campionatul ce urmează este poate primul în care Arteta va fi cu adevărat sub presiunea rezultatelor: dacă un sezon în care stagnezi poate să fie de înțeles, mai ales cu toate accidentările avute, este greu de crezut că fanii lui Arsenal vor avea aceeași răbdare și înțelegere anul viitor pe vremea aceasta dacă campania următoare nu se ridică la nivelul așteptărilor (realiste sau nu, contează mai puțin).
Iar misiunea lui Arteta nu va fi deloc ușoară. Rămas fără Edu, directorul sportiv alături de care antrenorul spaniol a reușit revitalizarea echipei, Arteta va trebui să se acomodeze rapid cu noul lider de pe Emirates, Andrea Berta, pentru a se asigura că în august vor începe campionatul cu un lot mai echilibrat, mai ales în zona atacului, unde nevoia unui atacant „clasic” pare mai clară ca niciodată.
Una peste alta, Arsenal are motive să spere că după o campanie marcată de accidentări urmează un sezon care va aduce în sfârșit echipa la nivelul către care aspiră de cel puțin trei ani. Cel mai important atuu este lotul tânăr care are la dispoziție o vară în care se pot odihni și reveni după un sezon plin de accidentări. La acesta se adaugă o defensivă bine consolidată, posibilitatea financiară de a investi într-un atacant de top în vara ce vine și faptul că mulți jucători abia acum urmează să intre în perioada de vârf a carierei (Saka, Saliba, Gabriel, Odegaard, Rice, Timber, Havertz vor avea sezonul următor între 25 și 28 de ani etc.)
Toate cele de mai sus sunt argumentele pentru care putem spune că perioada cea mai bună a lui Arsenal abia urmează să vină.
Lasă un comentariu